Champions League este scena unde evoluează cei mai buni fotbaliști și unele dintre cele mai bune echipe din lume. An de an, cluburile cu tradiție și rezultate în campionatele naționale se înfruntă pentru a stabili cea mai bună echipă a sezonului, într-o competiție care a evoluat constant.
În mod firesc, cel mai interesant meci al unui sezon este finala. În cele 70 de finale disputate până acum am avut parte de meciuri pline de evenimente, dar unele dintre ele se remarcă prin dramatismul lor, spiritul de sacrificiu, întoarcerea rezultatului, deschiderea de perspective, mai pe scurt, prin amprenta pe care au lăsat-o în lumea fotbalului.
Real Madrid vs Stade de Reims – 1956 – Ediția inaugurală
Real Madrid este cel mai titrat club din Europa. Clubul din capitala Spaniei a câștigat 15 din cele 70 de finale jucate până acum. Legenda lui Real în Liga Campionilor (fostă Cupa Campionilor Europeni, actualmente Champions League) începe încă de la debut. Madrilenii au câștigat ediția inaugurală disputată cu Stade de Reims pe Parc des Princes din Paris.
Câștigătoarea campionatului spaniol ediția 1954/1955, echipa madrilenă a trebuit să treacă de Servette Geneva (Elveția), Partizan Belgrad (Yugoslavia) și Inter Milano (Italia) pentru a ajunge în finală. Stade de Reims, campioana Franței a trecut succesiv de Aarhus (Danemarca), Voros Lobogo (Ungaria) și Hibernian (Scoția).
Finala a fost o adevărată poezie. Francezii au început entuziast și, în minutul 10 conduceau cu 2-0. Legendarul Alfredo di Stefano a dat startul revenirii, iar Hector Rial a egalat până la pauză. Michel Hidalgo, cel care peste decenii va câștiga Campionatul European pe banca Franței, i-a adus din nou în avantaj pe francezi, dar ultimul cuvânt l-au avut Marquitos și Rial, vedetele lui Real. Madrilenii au câștigat primele 5 ediții ale competiției, iar în 1959 i-au avut ca adversari în finală tot pe cei de la Stade de Reims, dar de această dată au învins cu un clar 2-0.
Celtic vs Inter (1967) – Triumful fotbalului ofensiv asupra catenaccio
Finala din 1967 s-a jucat pe Estadio Nacional din Lisabona în fața a 45.000 de spectatori. Inter Milano era condusă de pe bancă de Helenio Hererra, un tehnician care perfecționase stilul defensiv Catenaccio. Având în echipă fotbaliști de top ca Sandro Mazzola, Luis Suarez și Jair, Inter câștigase Cupa Campionilor Europeni în 1964 și 1965. Accidentările lui Luis Suarez și Jair au dat planurile italienilor peste cap. Înaintea finalei europene, aceștia au pierdut Cupa Italiei, iar în ultima etapă și campionatul.
Celtic era condusă de pe bancă de Jock Stein, un antrenor care miza pe antrenamentele cu mingea și pe un fotbal ofensiv, plin de imaginație și distractiv. Echipa sa era pe val în Scoția, câștigând mai multe campionate. În sezonul în care a ajuns în finala Cupei Campionilor, Celtic câștigase tot ce se putea în Scoția. Vedeta echipei era Joe McBride care, deși a ratat jumătate de sezon, a terminat golgheter cu 35 de goluri în 26 de meciuri.
În finală ambii antrenori au fost lipsiți de jucătorii exponențiali. Asta nu l-a împiedicat pe Stein să declare că: „Celtic va fi prima echipă care va aduce Cupa Europeană înapoi în Marea Britanie… vom ataca așa cum nu am atacat niciodată până acum”. Și s-a ținut de cuvânt. Inter a preluat rapid conducerea printr-un penalty transformat de Mazzola, dar scoțienii au atacat furibund și au întors rezultatul, chiar dacă portarul italienilor a avut o zi de grație.
Steaua București vs Barcelona (1986) – „Apără Duckadam”
Pe 7 mai 1986, pe Ramon Sanchez Pizjuan din Sevilla, Steaua București a cucerit Cupa Campionilor Europeni după un meci dramatic în care a întâlnit Barcelona. Steaua 1986 a ajuns în finală după 1-1 și 4-1 cu Vejle (Danemarca), 0-1 și 4-1 cu Honved Budapesta (Ungaria), 0-0 și 1-0 cu Kuusysi Lahti (Finlanda) și 0-1 și 3-0 cu Anderlecht Bruxelles (Belgia).
În finală toate păreau să fie împotriva românilor. Barcelona avea o echipă extraordinară în care străluceau Alexanko, Victor Munoz, Berndt Schuster, Marcos Alonso și Pichi Alonso, iar finala se juca pe tărâm spaniol. Echipa noastră s-a apărat cu îndârjire și a împins meciul în prelungiri, după ce în minutul 75 antrenorul principal Emerich Ienei l-a introdus în teren pe secundul Anghel Iordănescu. Niciuna dintre echipe nu s-a impus în minutele suplimentare și s-a ajuns la lovituri de departajare.
A fost momentul magic pentru Helmuth Duckadam. Portarul campioanei României a apărat toate cele 4 penalty-uri executate de spanioli, Lăcătuș și Balint au marcat, Steaua a devenit campioana Europei, iar Duckadam a fost supranumit „Eroul de la Sevilla”, devenind primul portar care apără 4 penalty-uri consecutive în același meci. După 3 ani Steaua a ajuns din nou în finală, dar a trebuit să recunoască superioritatea echipei construite de Arigo Sacchi la Milan.
150% Bonus până la 5.000 RON + 30 RON Pariu Gratuit
Manchester United vs Bayern Munchen (1999) – Comeback-ul din minutul 90
Finala Cupei Campionilor Europei din 1999 a fost una interzisă cardiacilor. În ultimul act al competiției se calificaseră Manchester United și Bayern Munchen. Pe Camp Nou din Barcelona, cele două se prezentau cu speranța că vor realiza tripla. Manchester United, cu Sir Alex Ferguson pe bancă, câștigase deja campionatul și FA Cup, în timp ce Bayern își adjudecase titlul și urma să joace finala DFB Pokal.
Era al doilea sezon de Liga Campionilor și ambele finaliste veneau din postura de vicecampioane în sezonul anterior. Ele făcuseră parte din Grupa D și ambele meciuri s-au terminat la egalitate: 2-2 la Manchester și 1-1 la Munchen. În teren se aflau nume cu greutate în fotbalul mondial: David Beckham, Ryan Giggs și Jaap Stam la Manchester United, Oliver Kahn, Lothar Matthaus și Markus Babbel la Bayern.
Meciul a început cu Bayern la conducere și, după numai 6 minute, Basler a reușit să înscrie din lovitură liberă. Englezii au încercat să revină în meci, dar tot nemții au fost mai periculoși. Ferguson a încercat să revitalizeze atacul și i-a introdus pe Teddy Sheringham și Ole Gunnar Solskaer în ultima parte a meciului. Aceștia l-au pus la încercare pe Kahn, dar portarul german a fost la post. După ce Jancker a ratat desprinderea trimițând mingea în transversală, United a riscat totul.
Când arbitrul de rezervă arăta minutele de prelungiri, germanii au respins slab o lovitură de la colțul terenului, York a recentrat, Giggs a ratat șutul, dar mingea a ajuns la Sheringham care a egalat. Germanii au acuzat șocul. La 30 de secunde după repunerea balonului, englezii au recuperat și au obținut un nou corner. Beckham a centrat la Sheringham care a trimis spre poartă, iar Solskaer a propulsat mingea în poarta lui Kahn. Reacția suporterilor englezi a fost una care l-a impresionat și pe Pierre Luigi Collina, arbitrul partidei.
Real Madrid vs Bayer Leverkusen (2002) – Voleul lui Zidane a scris istorie
Finala Champions League 2002 s-a disputat pe Hampden Park din Glasgow. Pentru trofeu au jucat Real Madrid, calificată în a 12-a finală (8 trofee cucerite) și Bayer Leverkusen, echipă care marca o premieră. Spaniolii erau marii favoriți ai finalei. Ei eliminaseră în fazele finale pe Bayern Munchen (deținătoarea trofeului) și Barcelona. Nemții, care terminaseră grupa pe locul 2, în spatele Barcelonei, i-au eliminat pe cei de la Liverpool și Manchester United.
Deși partida a fost dramatică până la final, istoria sa s-a scris în prima repriză. Mai întâi spaniolii au marcat prin Raul, pentru ca nemții să revină pe tabelă după numai 5 minute prin brazilianul Lucio. Cu puțin timp înainte de pauză, Roberto Carlos a avansat pe stânga. El l-a văzut pe Zidane demarcat la limita careului de 16 metri, i-a trimis o centrare liftată, iar francezul a propulsat-o imparabil la vinclu din voleu, marcând golul decisiv și unul dintre golurile memorabile din Champions League.
AC Milan vs Juventus (2003) – Singura finală italiană
În finala 2003 a Ligii Campionilor s-au calificat două echipe din Italia. AC Milan, campioana ediției trecute, și Juventus s-a înfruntat pe Old Trafford din Manchester. Milan a început competiția din faza grupelor, iar Juventus din turul al 3-lea de calificare.
Milan a câștigat prima grupă din care au făcut parte Bayern Munchen, Lens și Deportivo La Coruna, dar și pe a doua cu Real Madrid, Borussia Dortmund și Lokomotiv Moscova. În sferturi a trecut de Ajax, iar în semifinale de Inter, pe baza golului marcat în deplasare. Juventus a câștigat grupa cu Newcastle United, Dinamo Kiev și Feyenoord și a terminat a doua în grupa secundară câștigată de Manchester United.
Finala a început tumultuos, cu Milan în ofensivă și un gol anulat lui Shevchenko. După pauză Antonio Conte a dat emoții milanezilor trimițând mingea în bară. Au urmat câteva accidentări, iar cele două echipe s-au retras, mizând pe greșeala adversarului. Dramatismul a crescut în ultimele 10 minute ale prelungirilor când Milan a jucat efectiv în 10 oameni. Roque Junior, deși a rămas în teren pentru că Ancelotti nu mai avea schimbări, nu a mai putut să își ajute echipa. Într-un final, brazilianul Dida a fost mai inspirat parând 3 lovituri de departajare executate de torinezi, iar Shevchenko a reușit să transforme penalty-ul câștigător.
Liverpool vs AC Milan (2005) – Miracolul de la Istanbul
Pe 25 mai 2005, pe Stadionul Olimpic Ataturk din Istambul s-a jucat finala celei de-a 50-a ediții a Ligii Campionilor. Deținătoarea a 6 trofee, AC Milan s-a calificat pentru a 10-a finală și a 2-a în ultimii 3 ani, după ce câștigase grupa cu Barcelona, iar mai apoi eliminase pe Manchester United, Inter Milano și PSV Eindhoven.
Adversara din finală era Liverpool, echipă care dispăruse din peisajul european după Heysel 1985, dar care avea în palmares 4 titluri și urma să joace a 6-a finală. „Cormoranii” au terminat grupa pe locul 2, în spatele vicecampioanei Monaco, iar în fazele eliminatorii a trecut de Bayer Leverkusen, Juventus și Chelsea.
100% Bonus până la 500 RON, Rulaj X1
Așa cum era de așteptat, meciul a început sub dominarea italienilor. Aceștia au înscris din primul minut prin căpitanul Maldini, iar până la pauză au mărit avantajul la 3 goluri prin reușitele argentinianului Hernan Crespo. Liverpool a ieșit de la vestiare decisă să-și salveze onoarea, dar ceea ce avea să se întâmple nu ar fi prevăzut nici cel mai optimist suporter. În doar 6 minute, din minutul 54 până în minutul 60, englezii au reușit să aducă egalitatea pe tabelă. Startul l-a dat căpitanul Gerard, urmat de Smicer și Xabi Alonso.
Dramatismul s-a menținut până la finalul primelor 90 de minute, dar și în prelungiri. În minutul 117 ucraineanul Shevchenko a fost blocat miraculos de Dudek, portarul englezilor. Același lucru s-a întâmplat și la loviturile de departajare. După ratările lui Serginho și Pirlo, Shevchenko trebuia să înscrie pentru a-i menține pe italieni în joc. El a șutat puternic pe mijlocul porții, dar, deși se aruncase, Dudek a lăsat o mână care a respins mingea. Remontada era completă!
Bayern Munchen vs Chelsea Londra (2012) – Drogba decisiv
Pe 19 mai 2012, Bayern Munchen avea șansa să câștige al 5-lea trofeu Champions League, chiar pe propriul teren. Adversara în cea de-a noua finală disputată de bavarezi era Chelsea Londra, echipă care ajungea pentru a doua oară în ultimul act al competiției. Niciuna dintre cele două nu câștigase campionatul în sezonul precedent.
Bayern Munchen era o echipă explozivă, avându-i ca motoare pe Frank Ribery și Arjen Roben. Nemții s-au instalat de la primul fluier la conducerea jocului, iar ocaziile au început să apară. Însă, rând pe rând, bavarezii au irosit oportunitățile create. În minutul 83 se părea că lucrurile intră în normal. Thomas Muller a reușit să marcheze cu o lovitură de cap. La primul corner al londonezilor, în minutul 88, Didier Drogba a lovit necruțător cu capul și a trimis meciul în prelungiri. Robben a ratat un penalty în prelungiri, iar la 11 m s-au impus englezii, deși Mata a ratat prima lovitură.
Real Madrid vs Atletico Madrid (2014) – Prima finală între două echipe din același oraș
În finala Champions League 2013/2014 s-au calificat Real Madrid și Atletico Madrid. Era pentru a 5-a oară când în ultimul act al competiției se întâlneau echipe din aceeași țară și prima dată când două echipe din același oraș își disputau titlul. Real Madrid juca a 13-a finală și cucerise de 9 ori titlul, în timp ce Atletico se afla la a doua finală.
Meciul s-a jucat pe 24 mai 2014 pe Estadio da Luz din Lisabona. În urmă cu doar o săptămână, Atletico devenise campioană în Spania. Trupa antrenată de Simeone a început meciul cu aplomb și a dominat multe perioade de timp. În minutul 36 eforturile sale au fost concretizate prin golul lui Diego Godin.
În stilul clasic, Simeone și-a retras echipa în a doua repriză permițând celor de la Real să domine copios. Când „Los Colchoneros” se pregăteau de sărbătoare, Ramos a egalat cu o lovitură de cap (minutul 93). Prelungirile ne-au arătat un Atletico resemnat și un Real care a făcut ce a vrut, marcând de 3 ori prin Gareth Bale, Marcelo și Cristiano Ronaldo.
Real a obținut cel de-al 10-lea trofeu Champions League. Adevăratul performer a fost italianul Carlo Ancelotti, antrenorul spaniolilor. El a devenit al doilea manager care a câștigat 3 Ligi ale campionilor (celălalt era Bob Paisley), al 4-lea antrenor care juca 4 finale după Marcello Lippi, Miguel Munoz și Alex Ferguson și al 5-lea antrenor care câștiga Champions League cu două echipe diferite (ceilalți erau Ernst Happel, Otmar Hitzfeld, Jose Mourinho și Jupp Heynckes).
URMĂREȘTE-NE PE
Decizia ONJN nr.860/28.04.2016, Licenta: L2160797Y000396
Accesul interzis persoanelor sub 18 ani